Viața modernă presupune, pentru arhitecții interbelici, și prezența luminii naturale, nu doar a celei electrice. Ea inundă camerele prin ferestre ample, care permit soarelui și aerului curat să primenească apartamentele. Pe casa scării, arhitecții se dedau la jocuri de lumini, umbre și forme geometrice prin luminatoarele cu feronerii abstracte.